Avocat. Legionar hunedorean. Component al „grupului de 17“ de la Berlin (1939-1940) care a pregătit intervenţia în ţară pentru înlăturarea regimului dictatorial al lui Carol al II-lea.

După înlăturarea Legiunii de la putere în ianuarie 1941, încearcă fără succes să intervină pe lângă generalul Antonescu pentru dezgheţarea raporturilor cu Mişcarea Legionară. Nu suferă persecuţiile regimului antonescian, datorită unei telegrame de adeziune trimise generalului. După 23 august 1944 se refugiază în Banatul Sârbesc, apoi în Austria.

Participă la operaţiunile româno-germane cu centrul la Vârşeţ (Banatul Sârbesc), în urma cărora Oraviţa este recucerită pentru câteva zile şi pusă sub autoritatea guvernului naţional român.

Este trimis din parte guvernului român de la Viena să ia partea la operaţiunile desfăşurate în Slovacia de secţiunea IC (servicii informative) a armatei germane.

După evacuarea de către nemţi a oraşului Bratislava, Ilie Rotea este denunţat de gazda sa partizanilor slovaci, care îl predau ruşilor, ajungând în final pe mâna comuniştilor din România.